Ani de liceu

La mai mult de 15 ani de cand am terminat liceul, cu greu imi mai amintesc numele tuturor profesorilor. Am ramas surprins ca am fosti colegi care isi amintesc de profesori si pe unii ii injura cu acelasi aplomb. Din start nu mi se pare o abordare corecta. In schimb, amintirile din liceu sunt foarte frumoase.

Cu trecere anilor realizezi ca profesorii aceia aveau dreptate cand ne luau de urechi pe noi, pe pustii teribilisti, care se credeau smecheri, li se parea cool sa le raspunda aiurea profesorilor.

Intre timp, am devenit prieten pe Facebook cu unii dintre fostii profesori (cu cei al caror nume nu l-am uitat). Se face ca le urmaresc activitatile si mi se par niste oameni extraordinari prin ceea ce fac in scoli, dar si prin activitatile lor extra scolare. Au hobby-uri faine, conduc masini bune, merg in concedii frumoase, nu epateaza, actualii elevi ii indragesc (credm asta datorita avalansei de Like-uri).

Poate primele amintiri care imi vin in minte din liceu

Nu o sa-l uit niciodata pe proful de Literatura cand a venit la clasa foarte fericit ca vremea mohorata s-a sincronizat cu lectia din acea zi, trebuia sa ne prezinte opera lui Bacovia. Multi colegi nu au fost foarte atenti la poeziile recitate, dar proful citea cu atata aplomb incat avea impresia ca noi ii savuram versurile bacoviene. 

Profa de Mate imi stalcea numele si imi spunea Corbeanu. Imi era atat de drag sa ies la tabla, incat de fiecare data cand zicea Corbeanu ma prefaceam ca nu stiu la cine se refera, cu toate ca parca acest Corbeanu devenise al doilea meu nume. Faza e ca profa era atat de sigura ca imi stie numele incat nu ii venea sa creada ca ma uit la ea si o sfidez neiesind la tabla, iar intr-un final colegii ii reaminteau numele meu.

Cu autobuzul la scoala

Uneori aveam cursuri de la 7 dimineata si mergeam la scoala in acelasi autobuz cu muncitorii de la ElectroArges. Aproape ca ma striveau oamenii aia, atat de aglomerate erau autobuzele. Faza e ca in oraselul meu de provincie autobuzele veneau la fix si nimeni nu ar fi vrut sa ajunga la fabrica cu 20 de minute mai devreme. Asa ca am decis sa iau un autobuz care pleca mai tarziu, ajungeam si eu la curs cu 10 minute intarziere, dar eu consideram ca am in maneca cea mai buna scuza, nu vream sa ma asfixieze acei domni si doamne in autobuz. In ultimii doi ani de liceu cred ca au disponibilizat multi lucratori de la ElectroArges deoarece aveam din ce in ce mai mult spatiu in autobuz. Aparusera si maxi-taxi-urile…

La orele acestea matinale aveam cursuri de informatica, iar profesorii ni se schimbau in fiecare an si nu erau cei mai bine pregatiti, dar am avut si profesori foarte buni, care obtineau rezultate bune la olimpiade faze pe judet sau pe tara. Si vreau sa subliniez faptul ca la info aveam doi colegi mai buni (sau mai bine zis cu viziune mai buna) decat profesorii care ne predau. Chiar nu vreau sa mai aud de Pascal sau Fox Pro.

La fel ca si voi, si eu cred ca am povesti faine din liceu. Sunt multe de povestit, dar vreau sa mai las cate ceva si pentru nepoti.

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie mai departe!
  •  
  •  
  •  
  •  

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.