Era să fiu furat de un român la Madrid

Ajunsesem în Madrid de câteva zeci de minute. Aveam un bagaj destul de mare şi trebuia să schimbăm trei linii diferite de metrou. Așadar, era destul de neconfortabil, mai ales că nimerisem zone fără scări rulante.

Mai aveam o porțiune de 10 scări până la stație, când la un moment dat simt un fel de gâdilat în zona buzunarului din spate, în care aveam telefonul. Mă uit în față şi Raluca trăgea de bagajul ei, deci nu se ținea de glume. Pun mâna pe buzunarul din spate şi simt cum Note-el meu se zbate ca un pește pe uscat.
Da, tocmai îmi salvasem telefonul de la înec furt.

Tipul care încercase să mă fure ne depășise, fiind mai iute de picior decât de mână.

Îi spun Ralucăi, „uite, jegosul ăsta din fața noastră a încercat să îmi fure telefonul din buzunarul din spate”. La care băiatul se întoarce și îmi spune cu un puternic accent de moldovean: „ce îmi vorbești mă așa urât? Nu ți-e rușine?”

Am fost nesimțit în continuare și i-am mai zis vreo două.

Tipul era însoțit de 2 tipi mai înalți, probabil tot români, care stăteau discret la distanță. Raluca mă bătea la cap să mergem că pierdem metroul….

Și uite așa era să mi se fure telefonul la Madrid. Tot sejurul am ținut telefonul in buzunarul din față şi m-am gândit la românașul nostru, permițându-mi să fiu nesimțit în continuare.
Greșeala mea este că țineam telefonul la spate și am avut noroc pentru că telefonul este foarte mare și hoțul era începător.
joker-390044_640

Foto via Pixabay.com

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie mai departe!
  •  
  •  
  •  
  •  

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *