Eu in avion. Cursa low cost, plina de români. Nimeresc langa o româncă vorbareata. Bineînţeles ca se plângea. Nu ii placea ca nu au lasat-o cu bagaj de mana mai mare, ca altii parca au bagaje mai mari decat ea, ca mai bine e cu Tarom etc…
Incepe sa se planga si de scaune ca nu sunt confortabile si zice „unu de 100 de kg nici nu ar avea loc”. Ii explic ca asta presupune low cost si la final ii bag pastila ” stiti, eu am 100 de kg si vedeti ca am loc?”
Isi da seama ca a dat-o in bara si se scuza zicadu-mi ca nu arat de 100…
Asa-i romanul, vesnic nemultumit.