Despre cum am reusit sa-mi rup mana

Era una dintre diminetile racoroase de septembrie. Nu mai fusesem de ceva timp cu bicicleta la serviciu, dar de cand incepusera scolile traficul era infernal.  Asa ca in dimineata aceea am pornit cu bicicleta pe acelasi traseu pe care l-am tot facut in ultimii doi ani de zile.

Intr-un inceput de panta, acolo unde stiam ca ma asteapta un caine care de obicei doarme la ora respectiva, am fost atacat de dulau. Nu-l observasem pentru ca era mascat de o cucoana care il mangaia sau il hranea. Doar m-am trezit cu el la roata bicicletei. Avea gura larg deschisa, gata sa ma inhate.

De aici incepe cosmarul. Am franat ca un idiot, m-am dezechilibrat, am cazut si mi-am rupt mana. Dupa ce am realizat ca mana imi flencane, deci e rupta, am sperat ca visez, dar nu, nu era asa.

Pentru astfel de cazuri ambulanta vine greu asa ca am inceput sa sun la mai multe firme de taxi. Am sunat cam o jumatate de ora, dar toate masinile erau ocupate (parintii isi duceau odorurile la scoala). Salvarea a venit de la un taxi aflat in trafic fara client.

Am ajuns la Spitalul Universitar, aici, dupa radiografie a venit verdictul: dubla fractura. Am fost operat la o zi dupa accident, totul a decurs normal asa ca am fost externat la o zi dupa operatie.

Acum astept sa mi se scoata atele de la operatie si apoi sa vina ziua in care imi voi reveni complet, pentru a merge din nou pe bicicleta. Sa speram ca am curaj!