Muma lui Boc cel Pitic

Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc,
chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc,
plânge şi suspină o bătrână mică,
care are fiul cât un puştiulică.
Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară şi n-a mai venit.
Celularul sună noaptea jumătate.
Nu-i semnal, şi totuşi:
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit,
n-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit.
Sun din Capitală, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Căpi­tan e dânsu’, e ca la armată.
Mica mea oştire fuge sfărâma­tă.
Vine criza, foamea, oamenii mă-njur.
L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în … Citeste mai mult >