Se întâmplă ca un turist străin să vină în România. Merge el la un hotel, se interesează de o cameră liberă şi cere să vadă una.Plăteşte o sută de euro garanţie, i se dă cheia şi urcă să vadă ce are de oferit stabilimentul. Recepţionerul bagă suta în casa de marcat şi pleacă în pauza de masă. Patronul hotelului intră, ia încasările din sertar, adică fix suta de euro a turistului, și dă fuga la furnizorul de alimente să-şi plăteasca datoria de fix o suta de euro. Bucuros, furnizorul de alimente dă fuga la benzinărie să-şi plăteasca datoria de fix o suta de euro. Patronul benzinăriei pasează și el rapid suta către „dama de companie”, pe care nu o mai recompensase pentru servicii de o lună. Aceasta ia suta şi îşi plăteşte la rândul ei o datorie către hotelul unde „prestează”.
Se înţelege care hotel…
Exact atunci, clientul nostru a coborât din camera pe care a vrut să o vadă şi a plecat, luându-şi banii înapoi.
În final, toţi şi-au achitat datoriile şi au putut-o lua din nou de la zero.
O sută de euro virtuală a plătit servicii de patru sute, fără să rămână în buzunarul nimănui.
Primită pe e-mail