Era trecut de ora 20:30. Veneam de la sală (a se observa că mă laud), mă îndreptam spre casă. Ies de pe centură, cobor spre sat și văd polițistul cum stătea în drum. Eram cam la 50 de metri de el, dar se uita la mașinile care veneau din sens invers.
Aveam geacă neagră, întuneric afară. Îmi spun în gând că nu are cum să vadă că nu port centura de siguranță și nu o pun.
Hocus-pocus polițistul se întoarce spre sensul din care veneam eu, mă vede că nu am centură, mă oprește. Pfiii… băgami-aș…
– Bună ziua! (…) Câte puncte aveți până acum?
– Bună ziua! Nu am niciun punct, de obicei merg cu bicicleta, dar de când a venit frigul merg cu mașina…
– Știți că pentru nepurtarea centurii de siguranță amenda este de 200 de lei (posibil să fi zis o sumă mai mare).
– Da, știu, dar să vedeți că de obicei o pun, dar acum…
Îmi cere actele. I-am dat asigurarea, permisul, buletinul, nu găseam talonul. Să vezi acum, îmi zic în gând, mi-o trage ăsta rău.
Îmi spune care este amenda pentru că nu am talon, bla-bla. O sun pe soțioara din dotare (ea conduce de obicei mașina respectivă). Din fericire răspunde, dar tot nu mă ajută.
Caut talonul în continuare. Polițistul pleacă de la mașina mea, dar îmi zice că mă așteaptă cu talonul…
Găsesc talonul, mă duc la polițit să i-l dau, se uită, îmi da toate actele și zice:
– Haideți că de data asta vă iert, îmi spune polițistul zdacă sunteți biciclist, dar aveți grijă!
I-am mulțumit și am plecat fericit.
Asta se întâmpla acum o lună jumate. De atunci îmi pun mereu centura pentru că știu că dacă mă prinde iar, dl. polițist nu mă mai iartă!
Morala: poți să educi și fără să-l arzi pe șofer la buzunar.