Godot Cafe Teatru – fum și aglomerație

În week-end-ul care tocmai a trecut am fost pentru prima dată la Godot Cafe Teatru, la “O piesă deșănțată” de Lia Bugnar. M-am bucurat să văd niște actori talentați într-o comedie numai bună pentru o seară ploioasă de sâmbătă. Despre piesă am numai cuvinte de laudă, nemulțumirea și decizia de a evita Godot-ul o perioadă vin de altundeva.

Am ajuns cu vreo 40 de minute înainte de ora anunțată pentru începerea piesei. La intrare era o duduie care încasa banii pentru bilete: 30 lei/persoana. Știind că stau prost cu banii cash, am vrut să achit cu cardul. Mi s-a spus că biletele nu se pot achita cu cardul și am fost asigurat că voi putea achita consumația de la bar cu cardul. Mi s-a părut ciudat că nu am primit o chitanță, o hârtie, o dovadă de plată, niente.

Intrăm în local, masa rezervată pentru noi era ocupată. Mă rog, se eliberează în câteva minute, timp în care noi stăteam ca fraierii în picioare pentru că nimeni din tot Godot-ul ăla nu s-a gândit să îi anunțe din timp pe cei care ne ocupau fără drept masa că urmează să sosească cei cu rezervare. Ne așezăm, ni se ia comanda. Au trecut 10 minute bune până la sosirea băuturilor comandate. În loc de Holsten cineva a primit Tuborg. I se atrage atenția chelneriței, aduce Holsten-ul.

Piesa a început cu o întarziere de 20 de minute, deci cu cele 40 de minute avans, aveam deja o oră de când am ajuns la Godot Cafe Teatru și efectiv m-au apucat problemele cu respirația din cauza fumului de țigară. E clar că există o problema cu ventilația, o fi instalația subdimensionată sau cei de la Godot sunt atât de lacomi încât bagă oameni în sală mult peste capacitatea ei. Sincer, cred că puțin din amândouă. Era atât de aglomerat încât de fiecare dată când chelnerii aveau treabă la mesele din jurul nostru, trebuia să îmi mut scaunul ca să poată trece pe lângă mine.

La terminarea piesei, am cerut în grabă nota și am părăsit localul fără nici-o clipă de ezitare, cu toate că parcă aerul devenise mai respirabil. Am lăsat 0 lei bacșiș tipei care ne-a servit. De ce? Din mai multe motive. În primul rând pentru că am ajuns la o masă ocupată, am așteptat să se elibereze și să vină cineva să o spele, căci te lipeai de ea. Ni s-a greșit comanda. La un moment dat, chelnerița care se ocupa de noi a dispărut și l-am rugat pe un băiat să ne aducă ceva. Refuz, iar la întrebarea când mai ajunge colega și la noi, ni s-a spus sec că tipa încearcă, dar nu apucă. Deci sunt prea puțini angajați, altă dovadă a lăcomiei de care dau dovadă patronii. Într-un final apare din nou gagica în zona noastră, se dorește comandarea unei prăjituri. Nu o prăjitură pentru fiecare mesean, o persoană dorea o amărâtă de prăjitură gata făcută. Nu se mai iau comenzi. Când am cerut nota, am menționat că vrem să plătim cu cardul. Nu se poate, nu funcționeză POS-ul. Cum adică nu funcționeză? Acum două ore mi se spunea că nu e nici cea mai mică problemă, iar acum nu merge deloc. Mă buzunăresc: am 3 lei și ceva monede. Noroc cu prietenii care au plătit și consumația mea. Legat de toalete, eu unul nu am ajuns, dar fetele s-au plâns că miroasea a mucegai, era puțin murdar, nu se găsea hârtie igienică și săpun. La un local care nu afișează prețuri modeste în meniu, ar fi de așteptat ca măcar săpun să fie.

Oricât de mult mi-a plăcut piesa și cât de buni sunt actorii care urcă pe scena Godot, nu mai dau pe acolo cel puțin 3-4 luni. Poate între timp se mai schimbă ceva.

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie mai departe!
  •  
  •  
  •  
  •  
Ultimele comentarii
  1. marius

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *