Treceam printr-un cartier de blocuri. Dintr-o dată m-am oprit. Mi se părea foarte ciudat că între 2 blocuri era distanță de 100 de m. Nu construiseră blocuri unul lângă altul, ci au preferat să pună copaci și gazon.
Tâmpiți mai sunt și croații ăștia, ar spune un îmbuibat de la noi! Nu, croații sunt deștepți și foarte diferiți de noi românii.
Ce m-a mai frapat în Zagreb?
Mergeam pe lângă grădina botanică, mi s-a părut interesantă și am zis să intru. Mă gândeam cam cât ar putea să coste intrarea. Surpriză, nu era cu intrare și nu era absolut niciun paznic la intrare. M-am plimbat pe ici, pe colo și nu am dat de niciun gardian/polițist și nici de Martin Scorseze (firma de pază din București). Culmea, parcul era mai curat decât acasă la o gospodină obsedată de curățenie.
Da, m-a uimit Zagrebul ăsta. Capitală cu aproximativ 900.000 de suflete (la care se mai adaugă studeți), fără metrou, cu multe străzi care au 3 benzi pe sens, cu tramvaie albastre care vin la foc continuu. Mi s-a părut orașul ideal, în care aș putea trăi fericit. Este orașul în care nu te plictisești și nici nu te sufoci.
Nu am înțeles de ce totul este atât de bine pus la punct. M-am gândit că dacă ești prins greșind, ești ars. Altfel nu înțeleg cum Zagrebul e cu muuuult înaintea Bucureștiului. Cum este atât de verde, cum de mogulii lor nu au tăiat copaci ca să construiască blocuri, cum????
