Farul din Luxemburg

Trei români, un ungur și o nemțoaică călătoresc cu mașina în Luxemburg. Cu greu se poate găsi un loc de parcare în capitala Marelui Ducat, iar acolo unde sunt locuri prețul este destul de piperat (2-3 euro per oră).

La un moment dat găsim parcare. Ne îndreptăm spre parcarea subterană pe câteva etaje. Suntem în spatele unei furgonete. Șoferul furgonetei dă cu spatele. Nu ne vede. Accident minor: farul spart și bara față puțin îndoită. Șoferul furgonetei, cu origini nord africane, nu știe nici germană și nici engleză.

Deci trei români, un ungur și o nemțoaică încearcă să se înțeleagă cu un non-european care știe doar franceză. În Luxemburg se vorbește și franceză și germană. Oprim pe cineva care cunoaște ambele limbi și încercăm să discutăm cu nord africanul. Ajungem la o înțelegere: să ne dea 100 de euro pentru far. Culmea, acesta nu avea bani la el. Sună un prieten în Franța să vină să-i aducă bani în Luxemburg. După o oră de așteptat primim banii, dar timpul costă și îl taxăm cu încă 50 de euro.

Deci cam până aici poate duce globalizare. Important este că o scoatem la capăt!

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie mai departe!
  •  
  •  
  •  
  •  

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *