Romanul s-a nascut cu ceva in gura

Suntem un neam de mâncăcioși. Când ni se face foame punem masa, spargem ceapa, scoatem parizerul, ouăle fierte sau nefierte…
Asta se întâmplă mai la țară sau la oraș cu ceva ani în urma. Acum romanul contemporan are totul la botul calului. La metrou are magazinul de unde poate sa-și ia covrigi brașoveni, chioșcul unde se fac merdenele, brânzoaice etc, are chioșcul unde sunt fructe, la doi pași mai la stânga este chioșcul unde se vând napolitane, covrigi de Buzău si eugenii.
In stațiile de autobuz trebuie sa fie neapărat un magazin ca dacă nu moare romanul de foame sau o da în altele.

Nu ar fi un capăt de țară lucrul acesta, dacă romanii nu ar obișnui sa mănânce in mijloacele de transport in comun. Pe câți nu i-ați văzut cu merdenele la metrou? Câte fete nu-și desfac bananele (as fi zis si portocalele, ca sa nu fiu misogin, dar nu am văzut pana acum) intre doua stații de metrou și încep sa mănânce. Si ca in orice mijloc de transport trebuie sa fie unul care miroase a transpirație. Acum, imaginați-vi-l pe bugetarul/corporatistul meu în autobuz/troleu bălăngănindu-se lângă cel transpirat și în același timp luând câte o mușcătură din merdenea. Ce bine-i intra!
Noi romanii dacă nu știm sa respectam mesele, ce pretenție avem de la Boc sa ne respecte?

Aseara, la metrou, chiar cu o fracțiune de secunda înainte sa se închidă ușile sare in metrou unu cu merdeneaua in mana, cat pe aici sa i-o bage in gura uneia de lângă mine. De ce a intariziat? Ca sa-si ia merdeneaua…