Cum sa nu iubești diminețile?

Îmi plac foarte mult diminețile.

Îmi place sa ma trezesc dis de dimineață in aceiași măsură in care îmi place sa dorm pana spre amiaza. Din păcate numai pot sa dorm foarte mult pentru ca cei 3 ani de serviciu și-au pus amprenta asupra programului meu, și dacă dorm mai mult de ora 10 înseamnă ca am pierdut noapte trecuta. Da, din punctul asta de vedere as putea spune ca urăsc foarte mult serviciul.

Nu-mi displace sa fiu trezit cu mirosul cafelei proaspăt făcute, sa mi se aducă micul dejun la pat sau sa-l pregătesc eu. O dimineață perfecta mai este aceea în care nu sunt nevoit sa ies din casa atunci când este frig, iar atunci când este soare sa pot sa beau cafeaua pe balcon sau într-un loc in care sa stau in bătaia razelor soarelui.

De asemenea îmi plac diminețile in care urmează sa plec la drum lung cu mașina, dar numai dacă sunt eu cel care conduce. La fel de mult îmi plac diminețile în care ma trezesc într-un hotel. La hotel îmi place sa servesc micul dejun, dar sa fie bufet suedez, ca altfel nu are farmec.

Acum pe bune, cum sa nu iubești diminețile? In special diminețile liniștite de week-end, pentru ca celelalte 5 dimineți ale săptămânii sunt destul de nasoale.