Scrisoarea a III-a (parodie)

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea in dreapta şi rosti către şofer:
“Sper ca Mircea sa ajungă, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi dacă-a tras maşina, lângă gura de metrou..”.
“-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur…”
“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreşte un X5.
Si din el coboară Mircea, in bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subraţ.
Agitat , la el în Jeep, şi-mbracat tot în civil,
Baiazid nu mai rezista şi îl suna pe mobil:
“-Tu eşti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o şi pe centura, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, ca vin la tine…”
“-Sunt la mine în maşină şi te vad, te-ndrepti spre mine”.
Si de-ndata ajunse Mircea şi urca la turc în jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gândeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in reţea.
Sau in loc sa cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , dacă ai wireless , sa jucam “conQUIZtador”?
“-Cum când turcii-mi sunt in vama , şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ţi se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte :Varna , Ialta sau Oituz…”
“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o întreaga oaste , iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum război”.
“-Cum vrei tu mărite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morţi,videoclipuri,
Nici ca Dunărea sa-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinţă, mâine ne vedem la lupta,
Si-ţi promit ca pleci d-aici cel puţin c-o mana rupta.
“Si zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Si trântindu-i portiera el pleca la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii îndese-n “Jeep”-uri.
Demarând în mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurta
Rezemaţi de cate-un ciot, si ţinându-se de burta.
“-Baiazid , hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos in oraş ostenii, şi i-am dus la KFC.
Si-am mâncat cu pofta aseară, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
“-N-am stiut ca la “fast-foud”-uri nu e bine sa mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti sa pleci pe “brânci”…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iartă-ma a fost o farsa.
Da-ne nişte “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…
Si asa a scăpat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot…Dar fiţi voi siguri ca Istoria o sa zica:
“Turcii l-au văzut de Mircea şi-au făcut pe ei de frica”…

Primita pe e-mail. O a doua varianta se gaseste pe blog la Flick